Invata-ma sa te iubesc

Subiect: Invata-ma sa te iubesc Lun Noi 15, 2010 6:29 pm

Descriere

Bella Swan este o adolescenta de 18 ani, care datorita neintelegerilor cu mama ei, Renee, fuge in Forks la tatal ei Charlie. Se inscrie la liceu in ultimul an. Cand credea ca viata ei va intra cat de cat pe un fagas normal, o nenorocire isi pune amprenta asupra vietii ei. Cand in cele din urma un EL o va ajuta sa mearga mai departe, ei nu-i mai raman decat doua posibilitati: sa fuga din Forks departe de iubire sau sa ramana langa el pentru totdeauna….chiar daca nu mai are incredere in nimeni si nimic…nici chiar in propria persoana. Vom afla pe parcurs.

Salutare...sunt noua pe acest forum. Este primul meu fic si va rog sa-l cititi. Accept si critici. Smile

Subiect: Re: Invata-ma sa te iubesc Lun Noi 15, 2010 7:31 pm

CAPITOLUL 1 – FUGA

- Trr…Trrrr…Trrr

- Fir-ar sa fii tu de ceas. Cand este somnul mai dulce atunci apari si tu. Am bajbait pe intuneric dupa chestia care mi-a furat somnul si l-am aruncat intr-un colt al camerei, facandu-l bucatele. Duh… iar trebuie sa cumpar unul nou. Oare cate ceasuri am cumparat in ultima luna?

Am apucat perna si m-am ghemuit mai strans macar sa mai stau in pat 10 minute, inainte de a incepe iar o zi de calvar. Oare voi putea reusi vreodata sa traiesc o viata normala? Pai nu se poate…o fata ca mine nu poate avea o viata normala. Mai am doua saptamani si incep scoala. Ultimul an de liceu. Cui ii pasa? Charlie este tocmai in Forks…abia reusesc sa vorbesc cu el de 2-3 ori pe saptamana …si asta pe ascuns, pentru ca mama nu ma lasa sa am nici o legatura cu el. Iar cu mama…ei bine…se pare ca am fost doar o greseala in viata ei. Stiu ca il uraste pe Charlie…dar cu mine ce are? Hmmm…mereu imi spune ca seman cu el…si la caracter…si la fizic. De fiecare data cand ma priveste…parca il vede pe el. Si eu ce vina am? Stiu….ca m-am nascut. Am incercat tot posibilul sa-i fac pe plac…am incercat sa discut mai des cu ea….dar vad ca nu merge. Cand o intreb ceva…doar da din umeri sau imi raspunde in doi peri. Parca nici nu as fi fiica ei. Ok… trebuie sa ma ridic…altfel iar se ia de mine. Am uitat sa spun, ca in fiecare dimineata plecam in piata. Da eu, Bella Swan, plecam in piata cu noaptea in cap si vindeam prajituri. Da….ce e cu asta? Vindeam prajituri. Le faceam cu mama noaptea, adica atunci cand reuseam sa ma trezesc. Erau diverse….cu diferite umpluturi. Nu faceam mai mult de 150 de bucati. Si asa mi se parea destul. Domeam 2-3 pe noapte. Ma culcam tarziu si ma trezeam devreme. Dar asta este. M-am dat jos din pat fara tragere de inima si m-am indreptat spre fereastra. Soarele incepuse sa-si faca aparitia pe cer, aruncand ici colo cate o raza. In ultimul timp am prins de multe ori rasaritul. Mda…nu ca m-as fi trezit la ora aia…dar se intampla de multe ori sa adorm spre dimineata, dupa cateva ore bune de plans. Cand nu mai aveam lacrimi… atunci reuseam sa adorm. Dar destul cu asta. Mi-am facut cateva notite mintal…i-am dat mamei un ultimatum…bine…doar in gand ca daca i-as fi spus…la ora actuala nu stiu pe unde eram…dar in orice caz nu acasa. Mi-am propus ca daca saptamana aceasta nu voi reusi sa ma apropii putin de ea, voi pleca si nu ma voi mai intoarce.

- Domnisoara Swan, te mai astept mult? se auzi vocea mamei.

- Cobor indata mama. Fir-ar sa fie….am luat cateva haine la intamplare, am fugit la baie, m-am spalat pe fata si pe dinti, mi-am periat parul, m-am imbracat si am iesit din camera. Ce fata aveam. Era uscata de la plans, ochii imi erau rosii, obrajii palizi, aveam cearcane de parca as fi fost la bauta aseara.

- Buna dimineata mama, am spus eu privind in jos cand am intrat in bucatarie.

- Buna ziua Bella, dimineata era cand m-am trezit eu, spuse ea incruntandu-se cand ma vazu. Esti o putoare stii? Mi-ai promis ca te trezesti de dimineata si ma ajuti la bucatarie.

- Dar mama, este ora 6:30. Cat de dimineata?

- Eu m-am trezit la ora 4 ca sa fac prajiturile astea. In fine. Ti-am pregatit 3 cosuri pline cu prajituri. Ia-le si fugi de le vinde ca nu mai avem bani de nimic. Nu ne ajung banii nici macar de paine.

- Se pare ca ultimul tau iubit ti-a dat teapa nu? am intrebat-o eu…dar pe urma mi-a parut rau si mi-am acoperit gura.

- Esti o nesimtita, spuse ea si-mi trase o palma. A durut asta. Dar m-am invatat. Ma dor mai mult cuvintele ei decat cateva palme.

- Nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Nu te priveste pe tine ce fac eu. Sa zici mersi ca ai ce sa bagi in stomac da? Acum dispari din fata mea, imi spuse ea repezindu-ma catre usa.

- Mama, lasa-ma macar sa iau micul dejun, am spus eu cu lacrimi in ochi. De cate ori nu am plecat nemancata de acasa.

- Mananci cand te intorci. Data trecuta nu ai vandut mai nimic, asa ca nu ai de ce sa irosesti mancarea degeaba. Vinde toate prajiturile iar cu banii castigati vom lua de mancare. Abia atunci vei putea sa mananci normal. Nu meriti. Hai da-te din calea mea.

Am deschis usa si am iesit afara. Fiind inca foarte de dimineata, era cam frig. Ce e drept, nici nu prea aveam cine stie ce haine. Daca imi cumparam o bluza noua, mi-o rupea, spunand ca nu o merit, ca nu am muncit pentru ea. Numai eu stiu cat frig am indurat, cate cuvinte urate din partea trecatorilor care radeau de mine, de cate ori ma urmareau pe strada, furandu-mi poseta cu banii castigati si ce bataie mancam acasa cand ma duceam cu mana goala. Capul sus Bella, va rasari soarele si pe strada ta.

Am ajuns intr-o mica piata si m-am dus la locul meu. Am asezat frumos cosuletele si am pus etichetele cu pretul. Aveam 150 de prajituri, cate 50 in fiecare cos. Acum sa vedem cat voi vinde.

- Neata Bella.

- Ohh, neata Tomy. Ai ajuns devreme astazi. Ce mai faci?

- Pai nimic nou. Ca de obicei. Fac ce am invatat pana ma duc la scoala. Asta e job-ul meu de vara doar. Se pare ca noi suntem oropsiti nu? Stam in frig dimineata…vanzarea este cam slaba…nu mereu…dar nu e cum as vrea sa fie. Tu ce faci? Iar ai fata asta plouata. Aceleasi chestii ca de obicei? ma intreba el uitandu-se la mine cu atentie, studiindu-mi fata.

- Mda…aceleasi. Abia astept sa scap de ultimul an de liceu si sa plec de aici, am spus eu frecandu-mi mainile de blugi de frig.

- Iti aduc o cafea sa te mai incalzesti.

- Mersi Tom, ce m-as face eu fara tine? am spus eu schitand un zambet.

- Pai pentru ce sunt prietenii? spuse el si fugi dupa cafea.

Dimineata trecu incet, la fel ca intotdeauna. Ma invatasem deja cu cativa trecatori care nu-mi dadeau pace. Deja le-am invatat discursul pe din-afara. “Ce faci papusa”, “ce faci pisi”, “nu-mi dai si mie o prajitura dulce cum esti tu?” Bleahhh.

Cand se apropie ora pranzului, mai aveam 27 de prajituri. Wow…mi-a mers chiar foarte bine astazi. Erau zile cand ma intorceam acasa cu peste 50 de prajituri. Sper ca mama sa fie cat de cat multumita de data asta, dar ce o poate multumi pe ea? Mi-am bagat posetuta pe sub geaca, am luat cosuletele, mi-am luat la revedere de la ceilalti vanzatori si am plecat spre casa. Am luat-o pe drumul obisnuit. Mai aveam cam 300 de metri pana sa ajung acasa cand am auzit pasi in spatele meu. Stiam ce se va intampla. Ohh, nu din nou. Mama o sa ma omoare de data asta. Am grabit pasul. Pasii se auzeau mai aproape de mine. Am inceput sa respir sacadat si inima imi bubuia. Am inceput sa alerg dar nu trecu mult timp si o mana ma apuca de umar.

- Nu fugi draguto. Ai ceva banuti la tine? Nu spune ca nu ai. Te-am vazut cand i-ai pus in geanta. Unde este geanta, aaaa?

- Lasa-ma sau tip. Ajut…., dar nu am apucat sa termin cuvantul ca o palma mi-a fost data peste gura. M-am impiedicat si am cazut cu fata pe pamant. M-a ridicat si atunci o masina parca in fata mea. A deschis portiera si m-a bagat inauntru pe bancheta din spate.

- Esti proasta? Tu nu stii ca atunci cand te prinde cineva ce trebuie sa faci? Trebuie sa taci si sa-i dai respectivului ce vrea, daca nu vrei sa fie mai rau.

Imi puse mana la gura si am tacut. Nu puteam face nimic. Mama chiar o sa ma omoare de data asta. Am simtit cum tragea de geaca sa o deschida. A bagat mana pe la poale si a urcat in sus pana a dat de gentuta. Dar nu era singur. Ei actionau in grup. Altul veni in fata mea si apuca de fermoar tragandu-l in jos. Ma uitam la el, implorandu-l cu privirea sa-mi dea drumul. Se uita la mine si spuse:

- Imi pare rau pusy, dar cu asta ne ocupam noi.

Mi-a scos gentuta si apoi m-a aruncat din masina. Am cazut la pamant. M-a apucat de par ridicandu-mi capul si am vazut ceva stralucitor in mana lui.

- Stii lectia nu? Daca spui cuiva iti tai gatul, spuse unul din ei si-mi dadu o palma peste cap.

Apoi cauciucurile se auzira plecand in tromba. Am ramas acolo cateva minute, tremurand cu lacrimile curgand neincetat pe obraji. Cativa trecatori care m-au vazut la pamant au fugit spre mine sa ma ajute.

- Domnisoara, ati patit ceva? Ce s-a intamplat? Va este rau?

- Sunt bine, multumesc. Vreau doar sa merg acasa, am spus eu ridicandu-ma.

- Vrei sa mergi la spital? Te-ai lovit la frunte, sangerezi.

- Nu multumesc. Mi-e bine, am spus eu si am fugit catre casa. Mi-am scos pachetul cu servetele din buzunar si mi-am sters fruntea. La dracu…ce doare. Ce voi face acum? Ce voi face cand voi intra in casa si mama o sa-mi ceara banii? Am ajuns la usa si sovaind am apasat pe clanta. Surpriza…era incuiata. Deci mama nu era acasa. Ce sa fac acum? Am cautat deasupra usii unde stiam ca este cheia de rezerva, am descuiat si am intrat in casa. Chiar atunci suna telefonul. Am fugit si am ridicat receptorul.

- Alo?

- Bella? Ce faci scumpo?

- T…ata…si am inceput sa plang in hohote.

- Bells, ce ai patit? Ce s-a intamplat? De ce plangi?

……

- Bella, spune ceva, imi spuse el cu vocea panicata.

- Mm.mi-au f..furat…b..banii.

- Cine ti-a furat banii? Calmeaza-te si spune-mi ce s-a intamplat.

- Am fost dimineata cu prajiturile pregatite de mama sa le vand. Aveam 150 si am mai ramas cu 27. Eram bucuroasa ca am vandut atatea. Ma gandeam la mama care poate o sa se bucure. Dar pe drum cand ma intorceam, am fost agresata de doi sau trei indivizi care mi-au luat poseta. Si am ramas fara…mama o sa ma omoare, am spus eu printre sughituri.

- Bells, calmeaza-te. Cine erau? I-ai vazut? Ii cunosti? Vorbesc cu politia de acolo si o sa-i prinda.

- Nu tata….nu…nu-i cunosc, i-am spus eu amintirea briceagului fiindu-mi inca vie in minte. Tata…ce ma fac?

- Offf Bells, spune-i mamei tale adevarul.

- Nu pot…nu este prima data cand mi se intampla asta si i-am spus. Si nu mai vreau sa aud cuvintele dure din gura ei. Mereu imi spune ca sunt un nimeni, respir aerul degeaba…ca seman cu tine. Ma uraste. Mai bine ma omor si asa o sa scapati de mine.

- Bells, nu face ceva necugetat. Calmeaza-te si hai sa vorbim.

- Tata, eu nu mai pot. Nu mai vreau sa stau aici. Nu mai vreau sa stau cu mama, am spus eu plangand.

- Bella, fii calma. Nu spune asta. Stii ca ma doare. Te iubesc si as vrea sa fii cu mine, dar stii ca mama ta nu vrea.

- Tata… eu o sa fug, i-am spus eu si un licar de speranta imi aparu in suflet.

- Nu Bells, nu face asta, nu complica lucrurile.

- Nici tu nu vrei sa ma vezi? am spus eu si am inceput sa plang si mai tare.

- Desigur ca vreau prostuto. Dar nu in felul asta. Nu fugind.

- Tata, eu sunt hotarata. Cu cat vorbim mai mult acum, cu atat dorinta de a fugi este mai mare. Cred ca niciodata nu am fost mai hotarata in viata mea ca acum. Te rog ajuta-ma. Ia-ma la tine. Lasa-ma sa stau cu tine. Te rog.

- Bella, tu stii ce imi ceri? O sa ma dea in judecata. O sa spuna ca eu te-am luat.

- O sa ai castig de cauza tata. Voi depune declaratie cum ca eu am vrut sa fug de langa ea si sa vin la tine. Si am sa spun si cum isi schimba iubitii saptamanal. La asta, cu siguranta vei castiga. Si in plus nu mint. Este purul adevar.

- Daca stau bine si ma gandesc, ai dreptate Bella. O bucurie imensa mi-a inundat sufletul, dar trecu repede cand mi-am dat seama ca nu aveam bani de avion.

- Tata, as pleca in seara asta, mama nu este acasa…dar cum fac cu banii? Nu am un chior.

- Stai linistita. Te sun in 5 minute. Stai langa telefon, imi spuse el si inchise.

Ma rugam ca mama sa nu vina in timpul asta. M-am dus la usa si am intredeschis-o, uitandu-ma afara sa vad daca vine. Cate secunde sunt in 5 minute? Am inceput sa le numar. Cand am ajuns la minutul 4, se auzi telefonul sunand. Dintr-o miscare am luat receptorul:

- Tata?

- Bella, am rezolvat. Am sunat un prieten din Phoenix sa te imprumute cu niste bani si a spus ca iti da bani de bilet. Te va duce el la aeroport. Am sunat acolo si am rezervat un bilet pe numele tau. Esti gata in 30 minute?

- Tata, te iubesc, am spus eu inecandu-ma cu lacrimi. Dar erau lacrimi de fericire. Esti cel mai bun tata din lume. Multumesc pentru ajutor.

- Si eu te iubesc fetito. Doamne ce facem noi aici. Nu prea este bine…dar o fac pentru binele tau. Aici vei fi in siguranta. Grabeste-te. In 30 de minute va veni prietenul meu cu masina si te va lua. Avionul este in 1 ora. Eu te voi astepta la sosire, sa te iau acasa. Ce bine suna cuvantul :acasa: acum.

- Ok, tata. Te iubesc. O sa ne vedem curand. Te pup.

- Si eu Bella.

Am pus receptorul la loc si am zburat pe scari in camera mea. Mi-am scos geamantanul de sub pat si am inceput sa-mi arunci hainele sin sifonier in el. Apoi mi-am luat trusa cu cosmetice, CD-urile, cartile preferate, cateva perechi de incaltari si le-am indesat in geamantan. Dupa 20 de minute am fost gata. Atunci am auzit vocea pe care speram sa nu o mai aud niciodata.

- Bella, ai venit?

Mi-am indesat geamantanul sub pat si am intrat dupa el cand am auzit pasi pe scari. Usa s-a deschis si mama a intrat inauntru.

- Cand si-a facut curat in camera? Hmmm…de ce nu a venit pana acum? Sper ca o sa vina mai repede cu banii, trebuie sa ma duc la coafor, spuse ea si iesi din camera.

Am suspinat si am iesit de sub pat. Am deschis repede calculatorul sperand ca Tomy sa fie online. Mi-am spus cateva rugaciuni pana s-a deschis mess-ul. Nu era online. Domane…ce ma fac acum? Mai sunt 10 minute si trebuie sa plec. Cum fac asta? Am iesit usor din camera si am coborat scarile cu inima stransa. Mama iesise in curtea din spate. Acum este momentul. M-am repezit pe scari, mi-am tras geamantanul de sub pat, mi-am luat geanta cea noua din sifonier si am iesit din camera. Nu era chiar greu geamantanul, ca si-asa garderoba mea era cam saraca. Am ajuns la parter si m-am uitat la usa care dadea in curtea din spate. Mama era tot acolo. Am pasit usor si am ajuns la usa din fata. Am deschis-o si am tasnit afara, alergand cu geamantanul dupa mine. Cand am ajuns la coltul strazii, o masina neagra opri langa mine. Inima mi se opri de frica. Daca erau din nou ei? Portiera din dreapta se deschise si o voce de barbat striga la mine:

- Bella, urca mai repede. Tatal tau mi-a spus sa te duc la aeroport.

Multumesc lui Dumnezeu. Am deschis usa din spate, am aruncat geamantanul si am urcat in fata. Am incremenit cand am vazut cine era.

- Domnule Black? am spus eu uimita. Era tatal lui Tomy.

- Da Bella, eu sunt. Sa plecam de aici mai repede. Tatal tau mi-a spus in mare despre ce este vorba, dar eu stiam unele lucruri de la Tomy, despre faptul cum se poarta mama ta cu tine. Nu te supara pe Tomy, dar el chiar tine la tine si uite….mi-a dat pachetul asta pentru tine, a spus el intinzandu-mi o cutiuta.

Am luat cutiuta si am deschis-o.

- Nu ma supar deloc pe Tomy, este prietenul meu cel mai bun. Dar…Dumnezeule, nu pot sa primesc asta. In cutiuta era un fisic cu bani….si in rest fotografii cu noi, o carte care mi-e imi placea foarte mult si o bratara facuta de el…pe care o vazusem la mana lui zilele trecute si-mi placuse.

- Bella, te rog sa accepti. Altfel Tomy se va supara rau pe tine si nu cred ca vrei asta.

- Nu vreau asta. Bine…o sa-i accept, cu conditia ca o sa vi-i returnez cand voi avea posibilitatea.

- Bine, in regula. Nu-ti face griji pentru asta. Important este ca tu sa ajungi la dewstinatie. Tatal tau abia asteapta sa te vada.

- Stiu….si eu la fel. Nu l-am mai vazut de 2 ani. Mama nu mi-a dat voie sa-l vad, am spus eu tinandu-mi privirea in jos si ochii mei se umezira.

- Nu plange. O sa fie bine. O sa vezi. Alaturi de tatal tau, vei avea o noua viata. El mi-a spus ca o sa sune maine sa te inscrie la liceu. O sa cunosti multe persoane, o sa-ti faci prieteni noi. O sa traiesti cu adevarat. Asta imi doresc pentru tine, spuse el zambindu-mi. Semana atat de mult cu tata la caracter. E un om bun Domnul Black. Cine are un asemenea tata este un norocos.

- Multumesc domnule. Oboseala ma cuprinse si am atipit. Dupa putin timp, ma trezi o zgaltaiala usoara. Am deschis ochii si am privit pe geam.

- Am ajuns Bella. Hai sa-ti luam biletul, spuse el si cobori din masina.

Am coborat, mi-am luat geanta iar domnul Black imi lua geamantanul si ne-am indreptat catre casa de bilete.

- Un bilet pe numele Isabela Marie Swan pentru zborul catre Washington a fost rezervat acum 30 minute, spuse el.

- O clipa va rog, spuse o tanara. Cauta in calculator, apoi lua un bilet cu numele meu pe el mi-l dadu zambind. Avionul va decola in 15 minute. Grabiti-va.

- Va multumesc, i-am spus eu si am plecat grabiti catre cala.

Dupa ce ofiterii m-au controlat, mi-au dat drumul sa ma duc sa ma imbarc.

- Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine domnule Black, am spus eu imbratisandu-l.

- Oricand Bella. Grabeste-te. Vorbim curand. Te voi anunta despre tot ce se va petrece aici.

Am dat din cap zambind si am plecat. Zborul a durat doua ore. Ma simteam ciudat. Eu eram in avion, in timp ce mama era acasa gandindu-se pe unde umblu. Oare si-a dat seama ca am plecat? Ce va face acum? Eram foarte obosita, ochi dadeau sa se inchida, dar ma chinuiam sa-i tin deschisi.

- Pregatiti-va sa va puneti centura de siguranta. In curand vom ateriza pe aeroportul din Washington, spuse o stewardesa la microfon. Am facut cum a spus si am asteptat nerabdatoare. Dupa ce am aterizat, m-am indreptat spre cala sa-mi iau geamantanul. Multimea se imbulzea asupra lor. Am luat un geamantan care semana cu al meu, neuitandu-ma la eticheta sa vad numele. Cand m-am indreptat spre iesire, o voce ma opri:

- Se pare ca l-ai luat pe al meu din greseala.

M-am intors sa-l vad pe cel care ma oprise. Era un tanar….wow. Era inalt, slabut…..nu puteam sa-mi dau seama exact pentru ca avea un palton pe el. Avea in jur de 25-26 de ani, ochii albastri patrunzatori, parul aramiu dezordonat si un zambet de milioane. Ma uitam ca proasta ca zambetul lui in timp ce el se indrepta spre mine.

- Se pare ca am incurcat bagajele, imi spuse el bland si arata spre bagaje.

- Ohh, scuze. Nu mi-am dat seama. Sunt identice si am crezut ca este al meu, am spus eu inca incurcata.

- Nu este nici o problema, bine ca mi-am dat seama acum. Nu vroiam sa ajung acasa si sa descopar ca am haine de femeie.

- Da… cu siguranta nu e chiar amuzant, am spus eu zambind si m-am aplecat dupa bagajul meu. Am facut schimb de bagaje si am iesit impreuna afara..

- Ai venit aici in vacanta? ma intreba el.

- Nu…voi sta cu tatal meu. Sunt in ultimul an la liceu si m-am inscis aici, am spus eu si am privit spre el. Greseala mare am facut. Ochii lui mi-au taiat rasuflarea. Se poate ca lucrul asta sa cauzeze un infarct? Sper sa nu. Mai vreau sa traiesc.

- Da? La ce liceu? ma intreba el.

- La liceul din Forks…..

- Bella, bine ai venit, am auzit o voce strigandu-ma.

- Tata…si eu ma bucur sa te vad, am spus eu imbratisandu-l.

- Se pare ca o sa ne vedem curand, imi spuse tanarul. Buna ziua domnule Swan.

- Buna ziua Edward. Gata vacanta? il intreba tata.

- Gata….inapoi la scoala.

- La revedere Bella…asa te cheama nu?

- Da…la revedere Edward, am spus eu inca privindu-l ca proasta.

- La scoala? Dar cati ani are? am intrebat eu.

- Aaaa….dar nu este elev. Vom mai vorbi despre asta.

- Il cunosti? l-am intrebat eu.

- Da…locuieste in Forks.

Wow…sper sa-l mai intalnesc.

Ne-am indreptat spre masina si am plecat spre casa. Drumul a fost linistit. Tata dadea sa ma mai intrebe cate ceva, dar vazandu-ma atat de ingandurata ma lasa in pace. Avem tot timpul din lume sa ne vorbim. Cand am ajuns in fata casei, o bucurie si o liniste m-a cuprins imediat. Eram ACASA.

Subiect: Re: Invata-ma sa te iubesc Joi Noi 25, 2010 6:50 pm

CAPITOLUL 2 – PREGATIRI

Pana la urma am ajuns acasa la Charlie.Inca mai locuia in casuta cu doua dormitoare pe care o cumparase impreuna cu mama in primele lor zile de casnicie.Acelea fusesera singurele zile pe care le-a avut casnicia lor-cele de la inceput.

N-a fost nevoie decat de un drum pentru a-mi duce toate lucrurile sus.Dormitorul meu dadea spre vest,spre curtea din fata.Camera imi era familiara ;imi apartinuse de cand ma nascusem.Podeaua de lemn,peretii vopsiti in albastru-deschis,tavanul inclinat,perdelele din dantela ingalbenita de la ferestre-toate facusera parte din copilaria mea.Singurele modificari pe care le-a facut Charlie vreodata au fost sa schimbe patutul de copil cu un pat si sa adauge un birou,pe masura ce am crescut. Balansoarul din zilele mele de bebelus inca era in coltul camerei.
Exista doar o baie mica langa scari,pe care trebuia s-o impart cu Charlie, dar nu prea ma deranja acest lucru. Trebuia totusi sa fac un program de vizitat baia. M-a lasat sa despachetez singura si sa ma instalez. Era placut sa fiu singura,sa nu fiu nevoita sa zambesc si sa par multumita ;era o usurare sa pot privi deprimata pe fereastra la perdeaua de ploaie si sa las sa imi scape cateva lacrimi.Nu aveam chef sa trag un plans serios.Pe acesta il pastram pentru culcare, cand va trebui sa ma gandesc ce voi face de maine. Frica si teama se instalara din nou in sufletul meu. Da…imi era teama. Nu stiam ce o sa se intample mai departe. M-am dus la baie sa fac un dus. Mi-am luat haine de schimb si poseta cu cosmetice. Apa fierbinte ma relaxa si mi-am lasat gandurile sa umble in voie. Nu stiu cat timp am stat asa. M-am spalat pe cap cu samponul meu favorit, cel cu miros de capsuni si am simtit cum mi-am mai venit in fire. Mi-am periat dintii de mai multe ori, m-am dat cu crema preferata pe fata si am ramas cateva minute uitandu-ma in oglinda. Arat ca o fata culeasa de pe trotuar. Imi va ceva timp sa ma obisnuiesc cu noua viata. Maine voi merge la cumparaturi. Din banii de la Tomy imi voi lua pentru scoala, caiete si altele. Poate si o bluza noua. Imi venea sa plang cand imi aduceam aminte cate haine imi rupsese mama. Am scuturat din cap sa-mi alung gandurile astea. Dar un alt gand…si o alta imagine imi veni in minte. Si era mult mai placuta. Tanarul din aeroport. De ce spune Charlie ca nu este ele? Atunci pentru ce vine la scoala? La anii astia? Sa fi ramas repetent? Pfff…am inceput sa rad de aberatiile care tocmai imi asaltau mintea. “Se pare ca ne vom revedea curand” au fost cuvintele lui. Am zambit la asta. Daaa….cum sa nu. Iar voi trai in umbra ca si pana acum. Nu-mi va acorda nimeni atentie. Nu…voi sta deoparte. Imi voi face cativa prieteni si atat. De fapt cine o sa vrea sa fie prieten cu mine? Sunt o ciudata…o ciudata a naturii. Nici macar nu arat bine. “Uita-te la mine…”, ii spuneam eu imaginii din oglinda. Sunt o fiinta banala, cu o viata banala. M-am imbracat, mi-am periat parul si am iesit din baie.
“Trosc, pleosc”. Zgomote ciudate veneau din bucatarie. Mi-am adus aminte de cat de neindemanatica sunt eu in bucatarie. Deci am cui semana. Zambind am coborat la parter. Un miros de incins imi inunda narile. Am intrat in bucatarie ca sa vad ce? Tata statea cu o mana sub jetul de apa, iar cu cealalta mana tot flutura de zor o tigaie. Mda….tata si gatitul. Oare cum s-o fi descurcat in tot timpul asta cu mancarea?

- Tata, ce faci? l-am intrebat eu razand.

- Ohh, Bells, am vrut sa pregatesc ceva dar se pare ca nu prea ma descurc, spuse el jenat.

- Lasa tata, nu prea te descurci? Pai altfel cum ai rezistat atatia ani?

- Mda…sa stii ca nu am mai nimic prin frigider, astazi am stat mai mult la sectie si nu am avut timp sa fac cumparaturi. Dar ma revansez maine.

- Ok, nu-ti face probleme. De maine preiau eu indatoririle casnice. Acum lasa tigaia sa nu dai foc la casa. Hai sa comandam o pizza si pretatesc eu ceva maine. Chiar vreau sa-mi umplu timpul cu ceva. Nu vreau sa am timp liber ca sa nu ma gandesc si la alte lucruri, am spus eu trista.

Charlie puse tigaia in chiuveta si se apropie de mine.

- Bella…., spuse el si ma lua in brate. Nu-ti face probleme. De lucrurile astea ma ocup eu. Important este ca tu esti aici.

- Si eu ma bucur tata, dar tot mi-e teama. Au trecut ore bune si sigur mama este ingrijorata…sau nu?

Nimic nu se schimbase.Mama mea vopsise dulapurile acum optsprezece ani. Deasupra dulapului am zarit cateva fotografii.

Mai intai una de la nunta mamei cu Charlie din Las Vegas,apoi una cu noi trei in spital dupa ce m-am nascut, fotografie facuta de o asistenta amabila, urmate de o procesiune de poze cu mine la şcoala chiar pana in ultimul an. Acelea erau penibile,trebuia sa gasesc o metoda de a-l convinge pe Charlie sa le puna in alta parte,cel putin cat eram eu acolo.
Era imposibil,stand in aceasta casa,sa nu-ti dai seama ca Charlie nu o uitase niciodata pe mama.Lucrul acesta ma facea sa ma simt destul de prost.
- Gata Bells, va veni pizza in jumatate de ora maxim.

- Ok. Tata…pot sa te rog ceva? Daca suna mama sa nu-i spui ca sunt aici. Mi-e teama ca o sa vina si o sa ma ia de langa tine.

- Asta nu se va intampla Bells. Stai linistita. Si normal ca ii vom spune….

- Nu tata….te rog.

- Bella, nu te va lua de aici….am si eu un cuvant de spus nu?

Nu am mai spus nimic. In fond avea dreptate. Dupa aproximativ 20 de minute suna la usa. Tata se duse sa deschida.

- Intra Jake. Ai venit repede. Chiar mi-e foame.

- Buna Charlie, pai vad ca ti-e foame daca ai comandat doua pizza, spuse tanarul.

- Ahh, da. Fiica mea s-a mutat la mine. De aia am comandat doua. Sa va fac cunostinta, hai in bucatarie. Amandoi intrara in bucatarie cand eu spalam tigaia deja afumata pe jumatate.

- Bella, el este Jake. Jake, ea este fiica mea Bella.

- Ma bucur sa te cunosc Bella, imi spuse el cu un zambet ce-i lasa toti dintii la vedere si-i acoperea jumatate de fata.

- Si mie imi pare bine Jake, am spus eu intinzand mana.

- Nu ramai sa mananci cu noi? il intreba Charlie.

- Nu, multumesc, asta a fost ultima comanda. Ma duc acasa. Sunt obosit, spuse Jake.

- Ok….Bella, maine ai ceva in plan? ma intreba Charlie.

- Umm…. vroiam sa fac cateva cumparaturi pentru casa si pentru mine. De ce?

- Aaa, pai vroiam ca Jacob sa-ti arate imprejurimile.

- Tata, stai linistit, nu este prima data cand vin, ai uitat? i-am spus eu dorindu-mi totusi sa renunte la idee. Chiar nu eram cea mai buna companie in momentul de fata. Jake s-ar plictisi teribil.

- Da, asa este. Dar nu vroiam sa fii singura. Si in plus nu ai cu ce sa te duci.

- Daca vrei, ii pot imprumuta masina mea, spuse Jake uitandu-se la mine.

- Masina ta? Sincer…nu cred ca este o idee buna. Nu sunt o soferita destul de indemanatica.

- Nu-ti face probleme, pentru tine este numai buna. Hai sa o vezi, este afara.

Am iesit cu totii afara. O camioneta rosie, antica, trona semet in fata casei.

- Tu glumesti? Nici nu ma vad daca ma urc in ea. Cati ani are? am intrebat eu ridicand o spranceana.

- Oh, are o gramada. Este mult mai mare decat tine.

Era de un rosu decolorat,cu aparatori mari,rotunjite si o cabina ovala.
- Nu cred ca reusesc sa o conduc, am spus eu imbufnata.

-Zau, Bella, chestia merge super, spuse Jake ranjind la mine.
- Chestia?? Pai daca tu razi de ea…. eu ce sa mai spun?
- Deci nu o vrei nu? Ok….maine te duci pe jos, spuse Jake.

- Ok, gata, o iau maine, am spus eu resemnata.

- Bun, ti-o las dimineata in fata casei. Am plecat, la revedere.

- La revedere Jake. Saluta-l pe Billy din partea noastra, spuse Charlie.

- Din partea noastra? l-am intrebat eu.

- Nu-l mai stii? Obisnuia sa mearga cu mine la pescuit mai tot timpul.

- Ahhh, da. Imi aduc aminte. Acum este paralizat nu?

- Da. A avut un accident. Masina era a lui, dar de cand a avut accidentul, nu a mai putut sa conduca si i-a dat-o lui Jacob. Hai in casa, s-a lasat frigul.

Mda. Frigul. Era ceva normal in Forks. Am mancat in liniste. Era placut sa stai totusi cu Charlie la masa. Era o liniste placuta, confortabila. Se vede ca ii seman. Dupa ce am curatat masa, i-am spus noapte buna lui Charlie si cand ma pregateam sa urc scarile, suna telefonul. M-am intors usor si l-am privit pe Charlie. Stiam cine era. Charlie se duse la telefon si-mi facuse semn sa stau linistita. Lua receptorul si-si drese glasul inainte sa raspunda.

- A…alo? spuse el cu o voce soptita.

- ……

- Aaaa, stai calma, nu te criza.

- …….

- Bella este la mine, spuse el iar vorbele cazura ca un trasnet peste mine. M-am asezat pe scari si mi-am luat genunchii in brate.

-……

- Eu am luat-o, spuse Charlie.

- Nu tata, nu face asta. Eu am venit…nu m-ai luat tu. Nu te implica mai mult decat ai facut-o deja, am spus eu incet printre suspine.

Charlie imi facuse semn sa vin la telefon.

- Nu tata, nu vreau sa vorbesc cu ea, am spus eu suspinand.

- Bella, vorbeste cu ea. Acum sau niciodata, spuse Charlie intinzandu-mi receptorul. M-am ridicat si am luat receptorul in mana, dandu-mi suturi mentale ca nu stiam cum sa incep conversatia. Conversatia care-mi va schimba viata.

- Alo? am spus eu cu o voce tremuranda.

-…….

- Am plecat eu mama, nu m-a luat Charlie.

- …….

- Pentru ca nu mai suportam sa stau cu tine, nu mai vroiam. Sunt inutila iti amintesti? Asa mi-ai spus pana acum. Ca sunt un nimeni, sunt un nimic, fac umbra pamantului degeaba. Nu mai aveam de ce sa stau langa tine. Nu-ti face griji, nu esti singura. Doar ii ai pe prietenii tai. De mine nu te-ai ocupat niciodata…

- …..

- Nu mama, nu ma intorc acolo niciodata. A fost decizia mea sa stau aici. Te rog nu mai insista. M-am inscris deja la liceu. Imi era mult mai usor sa vorbesc cu ea acum, fiind la distanta. Nu avea ce sa-mi faca prin telefon, nu putea sa ma mai bata, doar cuvintele ei dure ma atingeau…si inca cum. Imi sangera inima ascultand-o.

- …..

- Nu am la ce sa ma gandesc. Acum este o usurare pentru tine ca am plecat. Recunoaste. Nu m-ai iubit niciodata, nu ti-a pasat de mine niciodata, nu mi-ai spus un cuvant dulce niciodata, nu m-ai alinat niciodata. Cand aveam nevoie de tine, de un sfat, unde ai fost? Am trait in umbra. Dar de astazi viata mea se va schimba. Nu voi mai veni niciodata in Phoenix.

- …..

- Mama? Alo? Am inceput sa plang si am pus receptorul in furca. M-am prabusit pe podea prinzandu-mi capul cu mainile.

- Ma uraste, stiam asta, dar nu era nevoita sa-mi spuna in fata. Asta doare tata….doare al naibii de tare, am spus eu plangand in hohote.

- Bella, fetita mea, nu plange, spuse Charlie asezandu-se langa mine pe podea si ma lua in brate.

- Lasa-ma sa plang tata, vreau sa ma descarc, am spus eu punandu-mi capul pe pieptul lui. Nu stiu cat timp am stat asa imbratisati. El imi mangaia parul si ma lasa sa-i murdaresc camasa stergandu-mi nasul.

- Bells, hai sa te culci. De maine vei incepe o viata noua.

M-am ridicat ametita de la atata plans si am urcat in camera mea.

Am deschis fereastra si ma uitam la picaturile de ploaie care curgeau de pe streasina. Am inspirat aerul curat si mi-am umplut plamanii. M-am bagat in pat si am adormit imediat.

Dimineata veni parca prea repede. Am cazut intr-un somn adanc fara vise. Am intredeschis ochii bucuroasa de aceasta noua zi care va incepe. Nu tu ceas, nu tu certuri, nu tu trezit la 4 dimineata sa faci prajituri, nu tu inghetat de frig in piata. M-am intins si apoi am privit spre geam. Soarele era deja sus. Soare?? Uraaaa!!! Va fi frumos astazi. M-am dat repede jos din pat impiedicandu-ma de haine si m-am impleticit pana la baie. Era liniste in casa. Charlie inca mai dormea? Doar era sambata. Dupa ce am facut un dus rapid, m-am spalat pe dinti si mi-am privit chipul in oglinda. Eram diferita. Nu mai eram Bella cea de ieri. De astazi voi incepe o viata noua. Ochii aveau aveau stralucirea demult pierduta. De astazi voi fi o noua Bella. Am iesit din camera si m-am imbracat cu un tricou si o pereche de pantaloni de trening. Am adunat hainele de pe jos si le-am pus pe scaun. Va trebui sa invat sa fiu putin mai ordonata. Am coborat la parter si am intrat la bucatarie cu gandul sa-mi fac micul dejun. Mic dejun? Cu ce? Am cautat prin frigider dar nu am avut ce sa aleg. M-am uitat in dulap si am gasit o cutie cu cereale. Bine ca mai este putin lapte. Am luat laptele si cand m-am sezat la masa am vazut un biletel. L-am luat si l-am citit mestecand lenes.

“Bells, eu am plecat la pescuit cu Billy. Camioneta este in fata casei. Bani pentru mancare gasesti in dulap intr-un borcan. Chiar ma bucur ca esti cu mine. In felul asta nu mai dau foc la casa. Te pup, tata”

Am zambit si am pus biletelul pe masa. Dupa ce am mancat, mi-am spalat farfuria si am cautat in dulap borcanul cu bani. Mi-am facut rapid o lista cu ce sa cumpar. M-am dus in camera si m-am imbracat cu o pereche de blugi negri, o bluzita rosie si o geaca de piele alba. M-am incaltat, mi-am luat poseta si am iesit afara.

Spre usurarea mea motorul a pornit repede,cu un zgomot infiorator,apoi s-a stabilit la un volum ridicat.Ei,un camion atat de vechi trebuia sa aiba un defect…Radiatorul antic functiona,un avantaj la care nu ma asteptam.
Am gasit destul de repede supermaketul din Forks. Am parcat dar zgomotul produs de camioneta intorcea toate privirile. Ce va uitati? Nu ati mai vazut?

Era bine inauntrul supermarketului ;ma facea sa ma simt normala.Eu faceam cumparaturile acasa,asa ca m-am bucurat sa fac din nou un lucru familiar. Cand am ajuns acasa, am scos toate cumparaturile din pungi, indesandu-le pe oriunde am gasit un loc liber. Speram ca Charlie sa nu se supere. Am invelit cartofii in folie de aluminiu si i-am bagat la cuptor sa se coaca,am acoperit friptura marinata si am pus-o in frigider,balansand-o deasupra unui carton cu oua. Mi-am scos caietele cumparate, alte rechizite, geanta de scoala si le-am dus sus in camera. Am dus rufele mele la spalat precum si pe cele ale lui Charlie, apoi am coborat la bucatarie. Seara veni repede si am auzit cauciucurile in fata casei. Cred ca a prins o captura impresionanta.
- Bells?
- Aici tata. M-am ridicat de pe scaun si m-am dus la usa.

- Cum a fost ziua ta astazi? ma intreba tata in timp ce mergea spre bucatarie. Umm…ce bine miroase. Ce ai pregatit? Nu am mai mancat demult mancare calda.

- A fost bine azi. Am facut pui la cuptor. Este inca fierbinte. Am fost la market si am cumparat mai multe lucruri, mancare, caiete, rechizite si o geanta pentru scoala.

- Ohh, bine.

Am intrat in bucatarie si am scos doua farfurii. Am asezat masa si apoi am scos puiul din cuptor.

- Miroase delicios, spuse el adulmecand mirosul.

- Mersi tata. Ceea ce fac acum ma face sa ma simt normala.

- Dar esti o fata normala, numai ca nu ai avut ocazia sa traiesti asa.

- Sper sa fie asa.

Masa a fost linistita. Dupa ce am terminat de mancat, am spalat farfuriile si le-am pus la locul lor.

- Eu ma duc in camera. Mai ai nevoie de ceva? l-am intrebat.

- Nu Bells, eu ma uit la meci si apoi fac un dus si ma culc. Sunt foarte obosit.

- Ok, atunci pe maine.

- Pe maine.

M-am dus in camera si m-am asezat pe pat. Se inserase de-a binelea si razele lunii patrundeau pe geam, dand forme ciudate prin camera. Am inceput sa ma joc cu mainile, proiectand umbra lunii p perete sub diverse forme. Imaginea tanarului din aeroport inca imi veni in minte. Am zambit si am luat perna in brate, visand cu ochii deschisi. “Se pare ca ne vom vedea curand”. Cu aceste cuvinte, am adormit.

Dimineata veni repede. M-am trezit tipand. Gafaiam si eram transpirata. Visasem ca Charlie pierduse procesul cu mama, iar acum ma tara inapoi in Phoenix. Cand am vazut ca sunt in camera mea, m-am linistit.

- Bella, ce ai patit? intreba tata cand intra in camera mea.

- Ahh, doar un vis. Nu-ti face griji. Nici nu mai tin minte, am mintit eu. Nu vreau sa-i mai incarc memoria cu visele mele tampite.

- Ok, ne vedem la bucatarie.

DUPA DOUA SAPTAMANI

Trecusera doua saptamani dupa mutarea mea la Charlie. Viata mea parea ca se indrepta spre un fagas normal. Mama a mai sunat de doua ori de atunci, spunandu-mi sa ma duc acasa. Am refuzat. Ma simt bine acum. Chiar ma simt bine. Am iesit la plimbare prin Forks, m-am mai intalnit si cu Jake din cand in cand, am facut de mancare, curatenie si uite asa mi-am petrecut timpul. Imaginea tanarului din aeroport incepuse sa dispara. Nu l-am revazut de atunci. Poate ca nu-l voi mai revedea niciodata. Maine incep scoala. Prima mea zi in liceul Forks. Ma vor privi ca pe o ciudata maine. Doar sunt fata cea noua nu? Vom vedea ce se va mai intampla.